O tânăr blând, cu chip frumos
Și suflet dulce de poet,
De ce cu triștii ochii în jos
Și cu oftatul dureros,
Te duci pe drum încet?
Ridică fruntea către soare.
Ridică glasul ca un crainic
Viața noastră muritoare
Nu merita să te doboare
Nimic în ea nu-i trainic
Fii fericit, și fii acum
Acum e ultimul cuvânt
Tot restul un vârtej de fum,
Iar mai târziu, un colț de drum,
O cruce și-un mormânt.