Nu știu când îi simt eu pasul de ce inima îmi bate,
Un fior prelung și tainic, ca un fulger, mă străbate...
Nu știu când privesc la dânsa de ce ochii-mi triști se pleacă,
Un învins, ascult cum geme a mea inimă săracă...
Ea o rază din privirea-i simt in sufletu-mi lumină,
Iar întunecata-mi frunte, ca prin farmec, se-nsenină
Ca o Venere din valuri, ca luceafăru-ntre stele,
Astfel văd în ea aevea visul visurilor mele!