O vulpe tânără, ce-ncă nu știe
A vânătorilor rea maiestrie,
Se bucura c-asupra iernei grele
Au crescut lungi noi peri preste a ei piele.
Dar cea bătrână au zis: O, toantă giune,
Să nu te bucuri d-astă minune;
Mantaua numai nu-i de mântuire,
A ei frumuseață ni duce-n pieire!
Vai d-o vită, vai d-o fiară
Ce nu are dinți și gheară,
Ca în timpurile rele
Însași s-apere a ei piele!