O, lucefere străine,
Ce pre căile sănine
Trecând, prin mii leghioane
De stele și prin mii zoane,
Cursul tău cel minunat
Lumea-ntreagă au admirat,
Când a României soartă
O-nchidea secreta poartă,
Argintoasa a ta comă
Ai întins spre cea menire
Ce lăsa antica Romă
L-ai săi fii de moștenire.
Dorit timpul cel să vie
Ca-n a ta călătorie,
Când iar te vei înturna
Pe român a lumina,
Să găsești pe-a lui popor,
În traiul nemuritor,
Puternic și fericit,
În Concordie unit!