În țara noastră românească vrem înșine stăpâni să fim,
Și stăpânirea țării noastre cu nimenea s-o împărțim.
Și nu vrem noi, românii, fruntea în veci la nimeni s-o plecăm,
Și din moșie nici o palmă, o unghie să n-o lăsăm.
Nu vrem să închinăm popoare sub mândru sceptru românesc
Ci să trăim din viața noastră și dreptul nostru strămoșesc.
Nici la răpiri ne zboară dorul, dar vai! acelui ce-a-ndrăzni
Știrbiri moșiei a ne face… El cu viața va plăti!
Căci pe moșia cea străbună vrem înșine stăpâni să fim
Și stăpânirea ei cu nimeni nu cugetăm s-o împărțim.