Nu mai am decât o sete, nu mai am decât un vis,
Vis ce-n inimă cu sânge conturat îl țin închis;
Orișiunde-l port cu mine, și c-o dulce voluptate
Mintea mea îl recitește pe când inima mea bate;
Negru, groaznic, fără milă, nu e-ntr-însul un cuvânt
Ca să nu mă facă singur uneori să mă-nspăimânt;
Ștreangul, fierul, focul, plumbul se-ntrețes să-l întocmească,
Și-n zadar se-ncearcă unii din priviri să mi-l citească
Înainte de momentul când... — Dar visul meu cumplit
Dacă scris e să rămână un biet vis neîmplinit,
Din adâncul ei cel umed, cu aceeași nendurare
Groapa mea are să strige către ceruri: Răzbunare.