Vezi cu ochii, și nu-m crezi,
Și mă-ntrebi? De ce ohtezi.
Ohtez suflețelul meu,
Că foarte îm pasă greu.
Oi să mor de ah! și vai!
Și dumneata știre n-ai.
Că dorul m-a ohticat,
Și suspinul m-a secat.
Mă mir cum de nu gândești,
Că sânt răsplătiri firești.
De să-n torc mai cu prisos,
Cătră cel necredincios.