Când ochii mei înnoată în gingașa lumină
Ce tainic izvoresce din ochii tăi frumoși,
Atunci ori ce durere în sânul meu s'alină
Cu marea tulburată ce-adoarme și suspină
Sub ale nopții blânde luceferi mângăioși;
Căci ziditorul lumii, în dulcea lor privire
Vărsând văpaie lină și farmec de slăvit,
Le-a dat a sa putere ș-a sa Dumnezeire,
Ca să-mi arate-n lume un drum de fericire,
O cale luminoasă sub cerul înnegrit!