Vasul e de aur virgin scânteiat cu plăci de nacru,
Încrustat cu pietre scumpe, zvelt, dar trainic ca un bronz;
Și, cuprindă ambrozie sau poșircă de vin acru,
Dea beția dezmățării sau extazul unui bonz,
Vasul e de aur virgin, sculptural, sublim și sacru.
Floare-aproape nereală se înalță hieratic,
O splendoare ca de soare răspândește împrejur,
Magistral și rece vecinic, deși viu ca un jeratic,
Nu e simț sub al său farmec să-i mai poată fi sperjur...
Floare-aproape nereală se înalță hieratic.
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle,
Corpul tot, plasticitatea unor zile ce s-au dus,
În gâtleju-i paseri rare se îngână-ncet cu merle,
Ș-orice limbă amuțește, ș-orice suflet e sedus...
Gestul lui e o minune, gura lui, rubin și perle.
Să bei viața-n el e dulce sau să bei sleirea forței...
Dar ascundă sau Tenedos, sau otravă și puroi,
Chio roșu, sau miresme, — meargă tot în voia sorții, --
Când e vasul de-aur virgin... moralistul e greoi,
Și în fond se bea tot viață chiar când bei balsamul morții.