O! mult îmi place vara
Cu verzi păduri stufoase,
Cu pomii plini de roade,
Cu grînele, secara
În holde mari, frumoase,
Cu spicul care cade!
Cu noaptea înstelată,
Cu cerul cel senin,
Cu luna cea curată,
Cu aerul cel lin,
Cu pasări cîntătoare,
Cu fluturi peste floare,
Cu stupi cu fagul plin.
O! vara, călătorul,
Să umble-i este lesne
Și-n munte și-n cîmpie;
Căci rece e izvorul,
Căci rar se află-n bezne,
Căci tot e veselie;
Căci roua scînteiază
Cînd ziua s-a ivi;
Căci raza-l luminează,
Și cînd o osteni,
O umbră se destinde,
În brațe-i îl coprinde,
În somn a-l odini!
Atunci, mulțimi de glasuri,
De pasări certătoare
Îl fur încet pe vise;
Atunci el simte păsuri
De nimfe jucătoare
Cu sînuri tot deschise.
O! Vara, orfelinul
Părinții și-a aflat!
O! Vara piere chinul;
Săracul e bogat;
Viața e frumoasă;
Natura e pompoasă;
Coliba e palat!