E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri
Visai că lupți de-a valma cu zmei și cu balauri,
Să dezrobești pe mândra copilă de-mpărat...
E mult de-atunci... și, totuși, ai crede c-adineauri
Visai pe-nvingătorul, încununat cu lauri,
În lupta pentru bine, de-o lume admirat...
Azi, obosit și sceptic, ai devenit cuminte,
De visul de mărire râzi când ți-aduci aminte,
Cum râzi și de himera minunii din povești;
Dar te cuprinde jalea că te-ai jertfit durerii,
Și-ai prăpădit o viață, luptând cu mici mizerii,
Și n-ai avut o clipă norocul s-o trăiești!