Unda trece...

Pe oglinzile de apă
Se întinde mlădioasă
Chipul soarelui să-l prindă
Salcea-n frunză de mătasă.

De-a ei umbră ca să scape
Gârla zi și noapte-aleargă...
Tot astfel și vremea fuge
Urma jalei să ne-o șteargă.

Dar zadarnic: Când nu-s frunze
Însăși creanga umbre dă...
Fugi tu apă și voi vremuri,
Unda trece, umbra stă!