Vine cioful de la baltă
Cu plătica-mbăierată,
Cu suducul în pohod
Și carasul în năvod.
Ce cați, ciofule, la noi?
Ce-ai venit ca un strigoi?
Du-te, du-te la pădure
Să nu pieri de vreo secure,
Du-te, du-te-n mărăcine
Să nu pați vreo rușine.
Că la noi sunt cununii,
Și la noi sunt veselii.
Noi jucăm și tropăim,
Pământul să-l netezim,
Bem, cântăm, și veselim
Și din gură chiuim,
Și sărim în hop și-n trop
Că e ziua de uncrop.
Vai! sărmanul de strigoi!
Cioful zace pe gunoi.
Nime nu cată la el
Că-i străin și singurel.
Preoteasa, mai miloasă
Ia pe ciof, îl duce-n casă
Și-l pune pe colț de vatră,
Iar câinii la dânsul latră.
Popa vine mânios,
De pe vatră mi-l dă jos,
Preoteasa mai duioasă
Poftește pe ciof la masă.
Popa-i dus, ciofu-i în casă,
Ciofu-n sân la preoteasă!