În astă umezeală, un somn de grele vise
Aripa sa întinse pe pleoapele-mi închise
Și sufletu-mi zări un ce de-nfiorat:
Într-un palat de flăcări, o sală-i luminată
De mii făclii și lampe, în stofă îmbrăcată,
Ș-un om într-însa sta pios îngenucheat.
Pă searbăda lui față a lampelor lucire
Lăsa să se-ntrevază adînca lui mîhnire,
Cînd mîinile spre cer își ardica rugînd.
M-apropiu cu încetul să-i aflu tînguirea;
Doream să-i aflu starea, să-i știu nenorocirea,
Și iată ce-auzii din gura lui ieșind: