Știu bine că tutunul e plantă veninată
Că-n versuri nu se află la locu-i nici de cum
Dar pot s-o las afară când e și parfumată
Și când îmi stă condeiul pe loc ce nu m-afum?
În nori ei albaștri se află cu uitarea
Un fel de nouă viață, un fel de cântec lin...
Aroma ei bizară îmbată cugetarea...
Iar cine nu fumează nu este om deplin.