Din larg apus, trei sburătoare
S-au îndreptat înspre Calvar,
S-aducă laudă și dar
Durerii celei roditoare...
Dar cea dintâi veni-n zadar.
Zbura aproape de pământ:
Își căuta ceva de hrană,
Și n-avea vreme, nici avânt,
Să urce până-n vârful sfânt,
La omul fără de prihană.
Iar când s-a șters de tot din sbor,
Veni o ciocârlie-n ora
Gând Crist cerea un ajutor
Când duhul morții da fior
În sufletele tuturora.
Urcă-n văzduh, ca pe o scară,
Și smulse cântec din tărie...
Un imn de blândă primăvară
Îi alină durerea vie:
Îi ajută lui Crist să moară...
E pace, ca-n străvechi altare
Duiosul, sfântul cântăreț
Căzu din slăvi amețitoare;
Și iată vulturul măreț,
Scăldat în cald apus de soare,
Porni din culmi, ca o furtună;
Dar și-a-nfrânat avântul, jos,
Tăind cerc larg și maiestos
Făcând din sborul său cunună
Deasupra crucii lui Cristos...