Dacă-n barca ușurică petreci unda întărtată,
Au prin munților omete a ta cale de te duce,
Favorabil fie-ți Zeul, ce pe călători conduce,
Facă-agiunsul tău ferice ș-a ta cale-ndemânată.
Dacă-amu a ta simțire prin ochi este încântată,
Revederea patriei dacă estazul în tine-aduce,
Prin vorbirea armonioasă, prin cea artă ce străluce
Și prin care Italia nouă cum cea veche-i înălțată.
Pasul tău înaripează cătră insubra cetate,
Ce-n mărirea ei se nalță ca un arbore-n câmpie,
Între stolul de mici plânte la pământ ce-s tupilate.
În murindu-l văl vede-vei cum se poartă-n modestie,
În una unite daruri cu care-n anticitate
Se lăudau înalte genii răspândite în o mie.