Timpul dulce care-a mers
A lăsat în al meu vers
Ce rămâne dupe-o floare, —
Urma lui mirositoare !
Astăzi florile-au trecut
Și chiar frunzele-au căzut,
Dar amorul pe-a lui creacă
Înflorește făr' să treacă !
Este el, — îl recunosc
Cu mirosul său de mosc
Ce condeiul îmi conduce
Până ce-mi va pune cruce !
Timpu-a mers. — Oh ! n-ar fi mers,
Să rămâie-n al meu vers
Numai ce ne las-o floare, —
Umbra lui mirositoare !