Ard, zi și noapte, marile furnale,
În vastele uzine ale morții.
Din mii de coșuri funerare torții
Se-nalță limbi de flăcări infernale,
Ce spun că toate-s șubrede pe lume,
Că vremea-și sparge formele ei goale,
Dând celui tare dreptul să se scoale
Asupra celui slab și să-l zugrume.
Se prăbușesc cetăți, credinți și pravili,
Ce ni le-nchipuiam nestrămutate:
Un vânt turbat asupra lumii bate,
Pieire e, și rupte-s orice stavili...