Sub lilieci, pe iarba moale,
Cînd soarele e în namiaz,
Stau singuratic, dus pe gînduri,
Păzit de-al liniștii răgaz.
Pe lîngă streșinile casei
Se-nșiră cuiburi mari și mici,
Și-ascult, vrăjit de-o caldă lene,
Dragi ciripiri de rîndunici;
Iar la fereastra cu perdele
Cusute împrejur cu flori,
S-arată blonda mea iubită,
Cu ochii dulci, ispititori.
Și-ncetișor chemînd-o :„Vino,
Pe sînu-ți, fruntea mea s-apleci!”...
Ea-mi cere să-i azvîrl, în taină,
Albastre flori de lilieci.