Doamnei C...
A răsărit pe codri luna
Ca o legenda din bătrâni
Și m-a găsit ca-n totdeauna
Cu capul rezemat pe mâini,
Trudindu-mi mințile să caut
Un cântec vesel să-ți închin,
Ca să-ți aud glasul senin
Râzând cu note ca de flaut.
Dar ce-o să-ți fac? Firea stângace,
Croindu-mă un om de nord,
Mi-a dat un suflet fără pace
Și-o liră fără de acord.
Tu ai mișcări de rândunică
Și suflet cald de miazăzi,
Și cântecu-mi te-ar adormi
Căci este trist și plin de frică.
Dar dac-ai vrea, în locul lirei,
Psaltirea veche s-o desfac,
Și printre filele psaltirei
Să căutăm un basmu dac,
Poate-aș găsi, prinzându-ți mâna
Și încălzindu-mă la ea,
Accente ce-ar înduioșa
Surâsu-ți pentru totdeauna.
Albano, 59