Steaua (Iosif)

Străluce sus așa tăcută
Și parcă, izvorînd scîntei,
Vrea să pătrundă printre storuri...
Ah, cîte visuri, cîte doruri
Încred în taina ei !

Ca un prietin de departe,
Departe-n veci, și-n veci străin,
Stau și-o pîndesc în fapt de sară
La geam acolo să-mi răsară.
Senină din senin...