Se lasă gerul pe pămînt,
Tu dormĭ, Sorine, în mormînt…
O! dac’aĭ fost ca să te ducĭ,
În lumea tristelor nălucĭ,
De ce, frumosule pribag,
Aĭ maĭ trecut al viețeĭ prag? —
Suflarea mea, căldura mea,
Lumină! ce n’oĭu maĭ vedeà,
Cum te simt eŭ, și cum te port
În inima mea, mort!…
Singurătate! vino, vin
De liniștește al meŭ sin —;
Lasă-mă singur cu Sorin…
Lauda mea, sprijinul meŭ!
Pe care n’am să-l maĭ văd eŭ…
Soare! după care gerul
În inimă-mĭ înfipt-a fĭerul
Și mi te-a rupt din inimă,
Deșteaptă-te, auzi-mă! —
Sorine! deschide ochiĭ,
Să-ĭ văd cum staŭ în fundul gropiĭ…
Sorine! descleaștă gura
Pe care boala șĭ-a pus arsura…
Sorine! vorbește, — zi: tată…
O! blăstămată lopată…
Aĭ turnat pe el pămîntul,
Să nu-ĭ maĭ aud cuvîntul…
Cumintele tateĭ, cuminte!
Îmĭ vine să-mĭ ĭes din minte,
Cînd văd prea bine, cînd știŭ
Că n’am să-l maĭ văd viu…
Leule! oprește al tăŭ pas,
Durereĭ mele dă-ĭ glas
Să plîngă sfînta comoară,
Ce nu maĭ poate să moară…
Dă-mĭ dințĭ, inima să-mĭ rup,
Dă-mĭ unghiĭ, groapa s’o destup…
Săpațĭ cĭocli, golițĭ mormîntul,
Svîrlițĭ afară tot pămîntul!
Cu sete mare, să mă cobor
În groapă, cu sete, cu dor
Mult, să mă uĭt la dînsul mult…
A luĭ gemete să le ascult…
Sorinule,
Seninule;
Minteosule,
Frumosule!
Sub așternutul de ghĭață,
Cine te ține pe brațĕ? —
Cînd plînge vîntul pe morminte,
Cine vine să te alinte? —
Gingașele-țĭ glume, cuĭ
Drăguțule! tu le spuĭ?…
Nenorocitul de mine!
Zădarnic te caut pe tine;
Zădarnic la zile te chem,
Zădarnic pe groapa ta gem. —
Glas, în secriŭ nu pătrunde;
Din secriŭ, glas nu răspunde…
N. BELDICEANU.