Viața-mi astăzi, iată jumătate
Și-atâtea zile, cându-mi vin aminte
Din pace-avută văz că-i fură date.
De cum trăisă dulcele-mi părinte.
Ci-n sânu-mi nu știu ce prea iute bate,
Și simț că arde d-un foc prea ferbinte.
Ah, cine știe, au nu de-aci-nainte
Prin trup și oase-mi focul va străbate.
Pricep și zic: arzi foc într-al meu sânge,
Curând străbate-l, oh, tu să nu-nceți
Până-n cenușă ce mă vei preface.
Că lacrămi moi nu te vor stânge.
Tu arzi ascuns subt șepte tari peceți
Și-atunci... atunci avea-voi și eu pace.