Zenitul polichrom se irizează-n spasm,
Și lungi și partice cobor din el săgeți;
Iar eu, citind adânc pe frescuri din pereți,
Văd conturându-se din alte vremi un basm.
Da!Homo... fui ! da, viața mi-e sarcasm!
Sunt toate vechi, nimic nou nu mai poți să-nveți!
Când toate intră-n ea ca lichidu-n bureți,
De Calipige n-am de loc entuziasm!
Lucească ochii ei în focuri de smarald,
Pembele varii dungi aștearnă-și în bibiluri,
Îi curgă lacrime în van de sânge cald!
...A! prea brutală-a fost când m-a metodoxit!...
Mă tachinează-n van cu amplele-i profiluri:
Vai! Faunul, răpus de Eros, a murit!