Amicii mei, viața e harpa, ce intona
Același cântec. Ziua se duce monotonă
Și'n locu-i vine alta, c'un pas lung, uniform;
Și tot același lucru. Ce sortă ne'mpăcată!
D'atâta inerție simt fruntea-mi apăsată
Ș'adorm... și dorm... și dorm!
Și somnul mă transportă prin lumi imaginare,
Prin regiuni celeste... și'n visele-mi bizare
M'îmbăt de fericire, surîd și mă transform...
Ș'apoi când deșteptarea amară iar revine,
Eu cuget la acele delicii divine;
Ș'adorm... și dorm... și dorm!