Și te urăsc cu-nverșunare
Și cu atâta dușmănie
Încât eu dac-aș fi în stare
Nenorocire ți-aș da ție.
Iubirea-mi plină de căldură
S-o pot din calea vremii-ntoarce
Ar stinge-abia cumplita ură
Ce azi în sufletul meu zace.
Și când mi-aduc de tine-aminte
Mă îngrozesc de-a mea simțire ...
Poate chiar sufletul mă minte
Și ura nu-i decât iubire!