Și cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.
Și cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări și țări,
Astfel simțirile s-alungă
Și moare dragostea de ieri.
Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.
Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, știu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,
Se va sfârși, fără de urmă,
S-a stinge ca și cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Și-o biată pulbere rămâi.