Vin, iubite, în gradină
Luna-i plină
Vino, vino fără greș:
Pe cărări albe de lună
Rătăci-vom împreună
Și ne-o ninge
Albă floarea de cireș.
Vom privi-ndelung prin stele
Ca mărgele
Aruncate-n bolți albastre,
Cum luceafărul statornic
Pururi singur, pururi dornic,
Ține calea
Lunii și privirii noastre
Amintirile ne-om spune
Ne-a răpune
Plânsul, dorul celor duse,
Și uitare împreună
La Luceafăr și la Lună
Căuta-vom
Leac durerilor apuse.
Iar foșnind încet din frunză
Să pătrunză
Vântul de s-a-ncumetă
Și speriată mă voi strânge
Lângă tine... s-or atinge
Să mă aperi
Buzele-ți de fruntea mea.
Vin, iubite, în grădină
Luna-i plină
Ninge floarea de cireș,
Pe cărări albe de lună
Noi căta-vom împreună
Mângâierea
Fericirii fără greș.