Priveghiuri lungi de toamnă. În sfeșnic lumînare
Se luptă-n întuneric, tot scăpătîndu-și zarea,
Precum se luptă somnul cu jalea ce te-apasă
În liniștea ploioasă...
Deodată triste glasuri sporesc mocnita jale,
Bat fîlfăiri greoaie dasupra casei tale...
Se face iar tăcere... și te străbat fiorii :
Ne lasă și cucorii !
„Fugiți, fugiți departe, întîrziate stoluri,
Să nu v-apuce-n cîmpuri înghețul de la poluri !...”
Suspină trist în urmă, foșnindu-și frunza moartă,
Salcîmul de la poartă...