Cînd durerea ne gătește fericiri nouă-a gusta;
Cînd lenea nu ne dă hrana, sau cînd sub tirani ne pasă;
Cînd cugetul ne trudește; cînd pizma ne-a revolta:
Vrînd ca să scăpăm de toate cîte aci ne apasă,
Atunci alergăm la tine:
Unii rog, alții blesteamă –
Te gonesc, alții te cheamă;
Căci nu știu cum e mai bine,
Și le trebuie-ajutor!
Cînd cugetul se mînie, unde putem alerga?
Atunci, zăpăciți, stăpîne, te căutăm și dăm năvală;
Te chemăm ca să dai pacea-n ast demon ce se răscoală:
Cînd n-am crede-un Creator,
Atunci nu l-am blestema.