Iarna, printre ceața deasă, se ivesc dragele flori,
Ca și ochii triști ce’n lacrămi se ivesc adesea ori;
Pentru ele nu trăește soarele poleitor,
Nu le supără în cale or și care trecător.
O..., dar dacă’n primăvară, pentru sufletele vii
Cresc flori rumene, voioase, pe’nverzitele câmpii.
Dulce cer, fă să’nflorească pe păment adesea ori,
Pentru suflete de toamnă melancolicele flori.