Țiganii merg fără-ncetare --
Nu știu nici ei când au pornit,
Dar se tot duc necontenit,
Împinși de-o vecinică chemare.
Cu galbeni ochi pierduți în zare, --
De când se știu, s-au pomenit --
Țiganii merg fără-ncetare
Nu știu nici ei când au pornit.
Mereu țigani, — cu mic, cu mare,
Au tot născut ș-au tot murit --
Și tot spre visul nemplinit,
Răpiți de-aceeași aiurare,
Țiganii merg fără-ncetare.