Un sanț se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ș-așa plouă cu glonțuri, cât ei rămași o sută
Se-ntreabă între dânșii de-s încă pintre vii.
Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit,
Gătește-o mămăligă ferbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbușit.
O-ntreabă căpitanul: „Leliță, nu ți-e teamă
De bombe, de șrapnele ce zboară-n jurul tău?“
Răspunde româncuța: „Nici nu le bag în seamă,
De lucru au și ele, de lucru am și eu!“