Frumose locuri, verde câmpie,
Unde junețea mi-am petrecut,
Iacă vin astăzi cu bucurie,
Să vă văd iarăși, să vă salut.
Câte plăcute, dulci suvenire,
Simț că 'n suflet mi se deștept?
Aci mii inimi cu fericire
Bat pentru mine și mă-aștept.
Vechii tovarăși de tinerețe
Alerg spre mine, se 'nveselesc;
A lor vedere, a lor blândețe
Bătrânu-mi suflet întineresc.
Iacă gârlița cu tainici șoapte,
Iacă părîul, lin, călător,
Pre-a cărui maluri eu, zi și noapte,
Făceam dulci visuri de viitor.
Iacă pădurea misteriosă,
În sînul cărei m'afundam,
Și a filomelei voce duioasă,
Plin de uimire, tot ascultam.
Iacă și dealul și vălcelușa,
Unde eu liber, rangul uitând,
Goneam oița și vițelușa,
Cu ciobănașii doina cântând.
O, ce ferice e omul, care,
Fugind de al lumii sgomot, dureri,
Vine de cată a sa scăpare
Într'a naturei simple plăceri!
Acolo viața pacinică, lină,
Curge ca unda de la izvor;
Ziua e dulce, noaptea senină,
Omul e vesel și zîmbitor...