Tu nu știi nici bucuria, nici neliniștea ce mi-ai trimis!
Nu cunoști curcubeul fluid tors in tecele vinelor.
A nins și-a plouat peste ore; căutam spicele stelelor,
Căutam imaginea ta — și era pierdută-n abis.
Pe cartea deschisă ți-ai oprit degetul și ca din flaut
Versul a cântat sub ochiul careta ’nceput poate a plânge...
Pentru ce mi-ai trimis flori de zăpadă și sânge
Fără să-mi întinzi geografia numelui? Cum să te caut?
Arșița acestei frunți cere prietenia mânilor
Ce-au deschis luminișuri de vis in inima plină.
Vino! și te voi purta lângă suflet, ca pe-o lumină,
Când iedera amintirilor vor urca spre piscul anilor.