Ceahlăule, vecine cu-a cerului minuni,
Vechi martur de-ale lumei clipești deșertăciuni!
Răspunde din-nălțime: De ce astă serbare
Deșteaptă în Suceava o lungă văetare,
Un plâns de-amărăciune, un gemet de morminte,
Un nou fior de moarte prin moartele-oseminte?
A clopoteor tonuri metalice, pompoase,
De ce trezesc în Putna răsunete duioase?
De ce tresar stejarii cu-un freamăt de oștire?
De ce românul simte o cruntă oțerire?
De ce măreața umbră-a lui Ștefan, sus pe munte,
Cu giulgiul său de secoli s-acopere pe frunte?
“Austria serbează cu vâlfă maiestoasă
A tristei Bucovine răpire dureroasă
Prin frauda infamă și-a turcului vânzare!…
E jubileu de moarte, căci prețul de trădare
S-au numărat pe racla lui Ghica Domn, ucis!…
Și astăzi pe-acea crimă un secol s-au închis”.
Închis?… Noi îl deschidem!… și adevărul sfânt
Chiemat, la glasul țerii se-nalță din mormânt,
Fantasmă sângerândă, la lume el apare
Să spuie a lui Ghica română protestare
În ziua mult nefastă când tristă, umilită,
Moldova de-a ei soră fu silnic deslipită;
Să spuie făr-de-legea acelui laș vizir,
Unealtă de peire a domnului martir,
Ce-n setea lui de aur jertfit-au lăcomiei
O sculă din coroana antică-a României!
Victimă neferice înaltelor trădări,
Azi este începutul a talei răsbunări,
O! Ghica, nume sacru ce astăzi reapari
Ca veșnică sentință a gâzilor barbari!
Privește!-o mare umbră, din boltele senine
În astă zi de doliu când mii de limbi străine,
Creștini legați cu Iuda în stranie unire,
Serbează-a Bucovinei modernă restignire!
Privește! Noi cu jale, supuși acum tăcerii
Venim ca să-ți aducem ofrandele durerii,
Venim să vărsăm lacrimi ce inima le plânge
Pe locul unde curs-au, o! Doamne, al tău sânge!