Ce-mi e prostul, ce-mi e nebunul!
Ce-mi e Rada Badea, ce-mi e Badea Rada!
Ia pe unul de picioare și lovește pe cellalt în cap,
Cine să apucă să învețe pe nerodul nu se osebește de nebun.
Prostu-nvață bărberie la capul tău.
îi dai un ban să te rază și doi să te lase.
Cu nebunul să nu-ți pui nici în clin, nici în mânică.
El nu știe ce e laie, nici ce e bălaie.
Nebunul nu asudă nici la vale, nici la deal,
Tu îi faci cu ochiul, el îți face cu capul.
Prostul este:
Caută Nan iapa, și el călare pe ea.
N-au ajuns la râu și ș-a ridicat poalele la brâu,
Nu-l primise în sat și el întreba de casa pârcălabului.
Cine își pune mintea cu nebunul este mai nebun.
Pe nebunul nu-l aduci la cunoștință.
E anevoie să tai pom și să cioplești om.
Ziua bună de dimineață se arată.
Vițelul după baligă se cunoaște ce bou o să se facă.
Puica pe creastă se cunoaște ce neam o să iasă.
La satul ce să vede, călăuză nu trebuie.
Din coada pisicii sită de mătase nu să face.
In tigvă seacă cât să sufli, nu poti să o umfli.
Mintea de ar crește pe toate cărările, ar paște-o măgarii.
Orbului degeaba îi spui că s-a făcut ziuă.
Prostul face ce vede și ce aude crede.
Îi pare că câte zbor să mănâncă.
Surdului degeaba îi cânți de jale.
El este:
— Bună ziua, nea Istrate! — Doi boboci de rață, frate.
— Mă Istrate, tu ești surd.
— Mai era colea un cârd.
Unde dai și unde crapă!
Tu ce îi cânți, și el ce îți descântă?
Tu îl trimiți la foc, și el îți aduce busuioc.
Tu îl trimiți la surcele, și el îți aduce floricele.