Omul îndărătnic toate d-a-ndaratele le face.
Tu umbli să-l îmblânzești
Și mai rău îl îndrăcești.
El
Pentru o muscă își dă palme.
Și
Pentru un purice își arde plapoma.
Pentru un șoarece,
Lasă să arză și moara,
Numai șoarecii să moară.
De aceea zice:
Răul ce ș-îl face omul singur, nimenea altul
n-ar putea să i-l facă.
Că
Oțetul tare vasul său ș-îl strică.
Omul îndărătnic
Ce apucă se usucă.
Și
Toate d-a-ndaratele îi merg.
Adică:
După ploaie, chepeneag.
§'
După moarte, cal de ginere.
El nu știe că:
Toată graba strică treaba.
Și
Cine se grăbește curând ostenește.
Iar
încet, încet, departe ajungi.
Că
Lucrul bun anevoie se dobândește.
Și
Cu încetul se face oțetul.
Și
Copacul mare dintr-o așchie nu să taie.
De aceea,
Nu te grăbi ca fata mare la argea și ca văduva la măritat.
Ci
Cu răbdare și cu tăcere
Se face agurida miere.
Că niciodată
Două pietre tari nu pot măcina bine.
Iar
Cine să iuțește la mânie pentru orce fie, e dobitocie.
De aceea
Nu fii iute ca piperul în toată vremea.
Și
Nu umbla cu țifna în nas.
Nu fii ca
Văcarul care s-a mâniat pe nevastă și nasul ș-a tăiat.