Fătul meu!
Omul o nevastă și o pisică trebuie să aibă în casă.
Că
Toate sunt până la o vreme.
Și
Dacă inima îți cere,
Te-nsoară ș-îți ia muiere.
Ca
Să-ți car la nuntă apă cu ciurul.
Scumpul meu tată!
Omului cu sila poți să-i iei, dar să-i dai nu poți.
Că
Lesne e a se-nsura
Și greu a se dessura.
Că
Muierea are nouă găuri și multe cere.
Și
Decât să zic pe urmă "vai de noi", mai bine să zic
"vai de mine".
Că
Nevasta nu e cârpă, să o descoși și să o lepezi.
De unde știe omul ce noroc va nimeri!
Că pe mulți îi văz
Duminică cununie
Și luni la Mitropolie,
În adevăr,
Nevasta cu minte bună
E bărbatului cunună.
Dar
Rar la om așa noroc.
Cum a zis unul:
Fă-mă, de poți, prooroc,
Ca să te fac cu noroc.
Că
Ce e frumos la toți place,
Dar nu știe-n el ce zace.
Că te uiți,
Dinafară măr frumos
Și înlăuntru găunos.
Și
De departe trandafir,
De aproape borș cu știr.
Și
De departe calu-ți bate,
De aproape ochii-ți scoate.
Și atunci,
Cu lăutari și cu masă
Aduci pe dracu în casă.
Că
Până nu pui cu omul în plug,
Nu-i știi boii cum trag la jug.
Și
Până nu încaleci calul,
Nu-i poți cunoaște năravul.
Sau cum a zis unul:
Cu lăuta și cu toaba,
Adusei în casă gloaba.
Și
Am gândit că iau pe Stana
Ș-am fost luat pe Satana.
Că
E mică și a dracului,
Sare-n capul bărbatului.
Că
Alăuta zice din strună:
"O, ce frumușică jună!"
Iar toba zice: "Lasă, lasă,
Ca s-o vedem și mireasă."
Ș-apoi
Viespea, miere după ce nu face,
Sare și te împunge cu ace.
Vai de mine, de urât
Sunt sătul până în gât!