Lelea joacă până-n noapte,
Iar bărbatu-i e pe moarte.
Și
De focul bărbatului
Joacă-n capul satului.
Și
Lelea joacă, dănțuiește,
Iar bărbatu-i pătimește.
Și
Cumetrii bărbatu-i zace
Și ea face ce îi place.
148
Zicând:
Dacă m-am căsătorit,
Nu m-am și călugărit.
Că
De drag ce îl vede,
Din ochi parcă-l pierde.
Și
Pân-a nu-i muri bărbatul,
Ea a dat mână cu altul.
Și
In focul lui c-a murit,
în grab s-a căsătorit.
Dar
A dat peste dracu.
Că
Pe dragul a căutat, pe dracul a găsit.
Și acum
Buna noastră gazdă
Se dete pe brazdă.
Ca călușaua,
Se dă încoaci-încolo, se lovește de tânjală, ș-apoi vine
singură la ham.
Și
Trage ca calul la grăunțe.
Că
Toate își au leacul.
Și
Arțagul își găsește pârțagul.