Floricelele mult smerite
Pe sub tufe tăinuite,
S-au ascuns de ochii lumii
Și de cursele minciunii.
Ele-n liniștea lor mare
Au privit din depărtare
Rele-n lume câte sunt,
Chinuri câte-s pe pământ.
Și când ceasul de-nflorire
Le sosi, fără de știre
O durere le-a cuprins
Și din sânul lor aprins,
Șir de lacrimi, lăcrămioare,
A curs lin, răcoritoare....