Covoare de flori mătăsoase
Stropite cu picuri de ploaie
Și crengi arcuite-n frunzare
Sub salturi de păsări se-ndoaie.
Prin tainiți de umbră, prin pietre
Pârâul drum luciu își supă,
La cântec de păsări răspunde
Cu vechiul său ison de apă.
Și stropi de lumină s alungă
Pe frunze, pe flori, pe cărare.
Ce farmec în noaptea pădurii
Un colț de albastru în zare!