Osebire amară
Osebire ria,
Osebire cu pară
Osebire gria.
Toată lumea-m pare
Iad întunecat,
Ș-a ei luminare
‘N negru înbrăcat.
N-are cum nimică
‘N ia de fericit,
Dacă i-am râdică
A tău chip strălucit.
Iar cu întâmplare
Când te dobândesc,
A le ei amare
Nu le socotesc.
Amor și rănire
‘N mine să unesc,
Munci și chinuire
‘Ndată mă găsesc.
La toate aceste
Împotriva-ș sta
Dar mai grea îm este
Osebirea ta.
Pieptu-m ticălosul
Fără să-l dorești,
Prea ne norocosul
Tot îl pedepsești.
Ș-a ta osebire
N-are ne greșit
Fără prelungire
Oi să-m de-a sfârșit.