Ce răsună? Ce s'aude?
Ce glas dulce românesc?
Ce flăcăi ca bradul verde,
Ochii noștri îi uimesc?
Sunt Olteni, scăparea noastră,
Bucurați-vă Ieșeni!
Voi cu inima creștină,
Cumpărați dela Olteni!
Oltul falnic prin copiii-și
Zice Prutului scârbit:
– Dulce frate, fii în pace,
Steaua ta a răsărit!...
La cel glas de mângâiere
Geme sufletu'n dușmani.
Voi cu inima creștină,
Nici un ac dela Jidani!
Mică e lumina încă!
Dar credința 'n Cel de Sus,
în părintele dreptății,
Și'ntunericu-i răpus!
Soarele frumos luci-va...
Bucurați-vă Ieșeni!
Voi cu inima creștini,
Cumpărați dela Olteni!
Iazmele otrăvitoare,
Duhul rău și necurat,
Vai! destul ne-au supt puterea
Și vieața ne-au secat.
De pe ochii voștri rupeți
Pânza'ntinsă de dușmani
Voi cu inima creștină,
Nici un ac dela Jidani!
Frații certe-se 'ntre dânșii,
Fiii cu părinții lor!
Dar blăstăm cu foc s'ajungă
Pe acel cutezător,
Care fără de iubire
S'ar uita la cei Munteni!
Ascultați Români cuvântu-mi!
Cumpărați dela Olteni!
Și atunci vieața noastră,
Precum râul cristalin,
Se va scurge, limpezită
De otravă și venin.
Morții noștri n'or mai plânge
Sub călcâie de dușmani.
Sus dar inimile voastre!
Nici un ac dela Jidani!