Oglinda cînd ți-ar arăta
Întreaga frumusețea ta,
Atunci și tu, ca mine
Te-ai închina la tine.
N-ar fi mijloc să te privești
Asemenea după cum ești
Și idolatrie
Să nu-ți aduci tu ție.
Ochii în ea cînd ți-i arunci
Dă tot să-ntunecă atunci
Și dă te și arată
Iar nu adevărată.
D-aceea nu da crezămînt
Oglinzii ce cu scăzămînt
Îți face înșălăciune
Și tot minciuni îți spune.
Ci cîtă ești să știi, dă vei,
Da crezămînt ochilor miei,
Fiindcă nu te-nșală
Nici fac vreo greșeală.
În ei te cată să te vezi
Întocma pă cît luminezi
Și d-într-a lor vedere
Vezi cît ai putere.
Crede-i săracii cînd îți spun
Că numai ție să supun
Și că le ești din fire
A lor dumnezeire.