Odă la ciocoi — XI

Dar ce privesc, o, Doamne!
Eu cânt, ș-acum d-odată Cutremurul m-apucă;
O ceață se lățește, o brumă-ntunecată,
O groaznică nălucă:
Ciocoii se ridică, ca hoituri învechite
Din cripta infernală,
Și ca-n trecut se-așează pe holdele-nverzite,
Răzbiți de flămânzeală!...