Suspinul, ca scânteia ce cade jos în paie
Sau p-un covor de spice,
Pândind o adiere s-o umfle-ntr-o văpaie
Și-n slavă s-o ridice;
Suspinul, când poporul întreg din piept îl scoate
Ș-un echo se găsește,
Suspinul, ca scânteia, turbat cuprinde toate
Și-n praf le mistuiește!