Poate ai vreun dor să-ți vindeci,
Ori te paște vreun blestem?
Dragul meu prieten, vin', deci,
Toarnă în pahare vin, deci,
Și să bem!
Că beția-i rost de glume,
E uitare de necaz...
Crezi că Dumnezeu anume
Când creă această lume
Era treaz?
În beția lui divină
Lumea el când o născu,
"Fiat lux!" cu gura plină
Zise, și pe loc lumină
Se făcu...
Și de-aceea are vinul
Darul de la Dumnezeu
Să coboare-n ochi seninul
Și s-adoarmă-n inimi chinul
Cel mai greu!
Știe-apoi și din Scriptură
Cel din urmă bun creștin
Să se ia de Paști, în gură,
Sfânta cuminecătură
Tot cu vin!
Și-orice-ar zice fariseii,
N-a schimbat c-un gest divin
Însuși regele Iudeii,
Christ, la Canna Galileii
Apa-n vin?!
Chiar poetul când se-mbată
Nu-i mai inspirat la scris?
În lumină-adevărată
Toate-atunci lui i s-arată,
Ca un vis...
Până când, deci, urcă-n vie
Vreji de viță pe haraci,
Sus paharele, frăție!...
Și pe urmă... pot să vie
Mii de draci!