Te cânt eu în toți anii, augustă zi senină;
Dar după cum românii pe tine te slăvesc,
Fii și tu lor asemeni și veselă, și lină:
Vezi c-ale mele cânturi în veci nu lingușesc.
Dar gurile gheenei ș-asupra ta scrâșniră
Și vorbele din ele ca șerpi ne îngroziră
De-nveninarea lumii... Himere d-osândit!
O, cer! când adevărul astfel de crud s-ar face,
Cântarea-mi ar fi hulă și în uitare-ar zace,
Și muza-mi... criminală! Dar tu ai dovedit,
O, generos monarhe! ș-a fost în mâna ta
D-oricare răutate veninul a seca,
Ca amuțind să tacă vicleana limba sa.